lunes, 20 de noviembre de 2006

Lu munti e la genti

Lu munti e la genti
(monologo teatrale in dialetto siciliano)
testo: Ines Gugliotta



Ah.. / chi mm’ha diri a mia,/
ci rissi chidda, / quannu seppi
ca lu munti ava carutu:/
ju stava ddà e pinsava /
ccu sti quattru sordi
c’haja vinciutu/, uora / m’accattu
na bedda machinedda/
era ddà/ misa,/ tanta bedda ../
e cariu lu munti!

Rissi na picciotta:/
uora ca m’haja fattu zita,/
m’accattu na bedda casuzza/
accussì mi maritu,/
e mi fazzu a me’ vita ../
ma carìu lu munti/ e morsi a zita!/

Rissi lu picciotto:/
Uora ca truvai ‘n travagghiu,/
Uora/ mi nni vaju nni ma’ soggiru,/
graziusu, /e ci ricu /
a vostra figghia vogghiu /e ma maritu../
carìu lu munti!

cchi n’ata fari/ ri tutti sti suddazzi .../
jitivinni a cogghiri /
a murali ri sta storia u sai qual’è?/

Cririti sulu a Diu / ca sta nto cielo,
Iddu nun casca/ e nun tradisci/
Iddu nunn’è comu tutta ‘a genti/
Iddu nun s’ scorda ‘amici/
Iddu ‘i ‘rricchisci/
e sa casca ‘n munti /
A Iddu nun ci fa propria nenti/

Riceva ‘na picciotta n’ta lu chianu:/
... cariu lu munti,/ tutti cosi rruppi, /
careru ‘i casi /e ci fu ‘n gran baccanu/
e uora /chi ‘nnavemu re nostri cosi,/
ri li dinari,/ ri tutti i sciarri e i chianti,/
chi nn’avemu,/ Signuri,/ tutti quanti?/
sciancaru ‘i casi,/ si ruppinu i putteri,/
si spasciaru ‘i machini,/
‘i ravanti e ri rarreri,
e chiddi c’ancora nun avevanu nenti,/
pessunu picca,/

ma la maggior parti di la genti/
aveva ‘n saccu ‘i cosi/ e fu disrutta./

Ora ju vi ricu,/ cari genti,/
ca ‘a pena vali sulu po’ Signuri/
pir’Iddu sulu /cummeni aviri tummenti/
picchì Iddu ti paga,/
nunn’è comu ‘a genti./
E se cari ‘n munti,/ uora m’arripetu,/
a Iddu ‘n c’anteressa propria nenti!/

‘u munnu cari?/ E Iddu arresta, /
ddà / ‘nta lu so Celu /a vuliri beni
a ddi picca genti cca ‘rrestanu vivi/
‘e poviri,/ ‘e malati,/
‘e genti schetti ‘e genti maritati./
‘U Signuri vadda ‘u cori /no ‘i beni,
picchì a Iddu nun ci sebbi ca’ tu ‘u mmanteni/,
Iddu sapi fari li so cosi,/
chianta giaddini e spampina li rosi,/
‘a vita è cutta,/ e si nun c’è u Signuri,/
nun sebbi a nenti / aviri tanti cosi.

No hay comentarios.: